Comments on: Depresia - nu fii dusmanul tau!

By: mariana

mariana — Thu, 21 Apr 2011 08:43:50 +0000

Buna,
As dori o aderesa de e-mail a ta din Berlin, si eu am problemele cu care te-ai confruntat si tu si eu traiesc acum in Berlin.
Cu drag Mariana

By: mircea

mircea — Sun, 20 Feb 2011 01:31:19 +0000

in primul rand incep a va spune ca sant casatorit si am doi copi am avut o viata linistita sifrumoasa pana cand sotia mea aluato pur si simplu razna problemele au inceput de la fam. ei ai ei au probleme grave si multe si de vreo doi ani incoace au inceput sa o bata la cap cu problemele lor
ea e alta selasa infuentata eu nu mai sant pt ea aproape nimic
ce sa fac?

By: Daniel

Daniel — Thu, 02 Dec 2010 01:14:56 +0000

Buna! Numele meu e Daniel ,am 23 de ani si momentan trec pintr-o perioada foarte dificila,as avea nevoie de un sfat daca ma puteti ajuta. De 3 luni sunt despartit de o fata cu care am o fetita de doi ani, le iubesc enorm de mult pe amundoua , in astea 3 luni am slabit ingrozitor si am cosmaruri…sunt mereu nervos agitat nu pot sa dorm si am numai ganduri negre. Nu am cu cine discuta despre asta ,cu ea am incercat sa stau de vorba dar ma evita total. Ce pot face sa ies din starea asta?

By: pina perescu

pina perescu — Thu, 25 Nov 2010 15:56:26 +0000

as dori sa inteleg cum se vindeca depresia agitata?
diagnosticul a fost pus dupa 2-3 saptamini de atacuri de panica,in care cel mai mult a predominat tremuratul.
mentionez ca prietena mea are si diabet si 67 ani .
o zi buna .

By: daniela ciungu

daniela ciungu — Mon, 22 Nov 2010 15:58:15 +0000

nu stiu cat de bolnavi sunt cei ce au scris aici,dar eu, aparte de simptomele lor,am una ce e de neiertat: anume de a ma purta de nedescris de urat cu propria mama, care e un inger de om si care ma ajuta enorm…sa cer ajutor…poate la dumnezeu…

By: camelia

camelia — Mon, 08 Nov 2010 21:52:44 +0000

Nu nu este bine sa locuiti singura .cu aceasi situatie ma confrunt si eu ,sotul departe,doi copii,tratament pentru depresie. Nu va sperieti de anumite simptome care mai apar din cand in cand caci cu timpul o sa dispara. Eu am un an de tratament,si am scazut doza pentru ultima data,deci in trei saptamani il termin iar simptomele au inceput sa dispara de abia acum 6 luni. Chiar daca aveti un an jumate de tratament nu va speriati,vorbiti cu medicul si va mai poate adauga un supliment ca de ex:cum a fost in cazul meu Eurovita-antistres sau altceva naturist.Este normal ca din cand in cand sa mai vibram pt. ca traim dar daca depasim un anumit prag mai consultam si un medic endocrinolog ca in cazul meu.Inainte de toate administrativa timp indelungat Ca si MgB6 sub indrumarea unui farmacist sau medic.Pt. a va convinge ce poate sa faca lipsa acestora in organizm uitativa p google despre acestea.Va afectat foarte mult celelalte probleme dar mai ales nasterea copilului,inca o grija in plus de aceea va recomand inca o data ca este bine venit ajutorul din partea mamei, eu nu am avut sprijinul nimanui si credetima ca mi.a fost foarte gru.Trebuie sa aveti rabdare cu Dv iar cand totul va trece o sa priviti in urma cu multa forta si vitalitate de parca nu sa.r fi intamplat nimic.Va doresc multa sanatate.

By: Victima Depresiei

Victima Depresiei — Mon, 01 Nov 2010 09:39:50 +0000

Buna tuturor ! Of! Am citit postarile celorlalte persoane suferinde de aceasta “bariera emotinala/psihica” daca e corect zis asa…Si… automat ,de ce am ajuns pe acest site? Pentru ca ma pot include si eu in categoria persoanelor depresive… din pacate!De 2-3 ani simt ca in sufletul meu nu mai fac nimic constructiv… si de aici consencintele!Si de ar fi fost doar chestia de “simtit”,nu s-ar fi ajuns atat de departe… treptat… am fost “manipulata” de gandurile negative… viziunea mea spre viitor fiind de asemenea, “neagra”… esecurile mele,sau mai bine zis regresul era/este termenul de care nu pot scapa…si am incercat cu un psiholog,am incercat sa fiu mai sociabila…PAS!… plus ca m-am instrainat de Dumnezeu in acea perioada… (caci el este singurul care ma poate salva,sunt sigura de asta,doar ca trebuie sa mai “lucrez” mult la comunicarea cu El!) Am 17 ani… Si renunt la liceu….la unul excelent ,de altfel! Ma doare ata de mult sufletul numai cand ma gamndesc la mama ca am dezamagit-o..sau ca sufera ptr starea pe care o am… Am avut tentative de sinucidere…Nu am pus in practica…dar nu ptr ca era greu (chiar lasa modalitatea= administarea unor substante nocive) ci ptr ca ma gandeam la ceea ce las in urma….la MAMA…Acum..credeam ca am reusit sa trec peste ..si ca mi-am recapatat curajul de a ma ruga lui Dumnezeu..acum se pare…. ca trebuie sa lupt iar ptr binele meu… Sunt cuprinsa de o stare deloc prietenoasa si insotita de ganduri ,idei aiurea… Lucruri tipice depresiei!!!!! Fir-ar sa fie cu ea! Oare cine va invinge? Nu,nu ma pot juca cu scorul…ptr ca e in joc viata mea! Ma gandesc acum la ceea ce voi face in viata… Cine sunt cea de ACUM si cine voi cea din VIITOR? Caci ceea ce am fost..nu mai conteaza:(:(… si mi-e tare dor de cea din TRECUT! Imi pare rau ca gresesc…in mod constient… oare cine e de vina? Cine se face responsabil? Mm,oare sa imi pierd timpul sa gasesc vinovatul …sau mai bine SOLUTIA? Daaa,solutia! Dar care? Am citit cateva dintre ele pe aici..Dar fiecare suntem diferiti… la mine nu stiu care imi va fi salvarea… Sau… ba stiu : Dumnezeul! Nu mai am timp sa mai postez,trebuia sa plec…dar voi reveni! La revedere!

By: alexia

alexia — Sat, 16 Oct 2010 23:10:20 +0000

sufar de 2 ani de dedpresie!am un copil de 1 si jumatate..
nu am parte de intelegere si sprin din partea sotului meu !
el cantaret si e mereu departe de mine ,,,,,,,vine la 2 saptamani acasa chiar si o luna ! sta cateva zile sin pleaca innapoi la treaba!
iau medicamente de 1 an! antidepresive!
am simtit o ameliorare ….. dar am momemente cand ma simt singura ,trista ,nervoasa ,plang f usor din oriceb motiv ,,,ma cert cu mama in fiecare zi ,din diverse motive
sufar f mult ca sunt singura! am nevoie de afectivitate ,mangaiere ,dragoste ………..si i-mi lipsesc toate astea !
eu locuiesc singura ,am nevoie de comunicare asta e problema …..
astazi am fost f nervoasa … nu ma sunat de dimineata sotul meu ,,, am incercat sa-l sun dar degeaba nu mi-a raspuns!
m-am enervat f tare ….asa ca am rupt certificatul de casatorie…nu cred ca ar fi vreo problema cu asta!
dar dupa ora 2 am inceput sa comunicam mai des ,, m-am simtit un pic bine !
ce sa fac sa nu mai ma simt singura? e bine sa locuiesc singura sau nu?
astept raspunsuri si sugestii de la toata lumea!
diana!

By: friends

friends — Wed, 29 Sep 2010 20:31:31 +0000

buna! sunt alicya. sufar de o depresie care ma face sa ma gandesc la sinucidere. nu merg la psiholog, pentru ca nu cred in sedintele lor. mi se par inutile. nu pot sa detaliez viata mea aici, dar depresia aceasta este din cauza relatiei cu sotul meu, un om care efectiv, nu stie sa se poarta cu sotia lui si din cauza asta l-am inselat. relatia cu celalat barbat a durat un an, dar un an de fericire.simteam ca traiesc, in sfarsit. sotul meu a aflat si s-a stricat totul, a facut tot posibilul sa nu plec cu celalat, si m-a lasat insarcinata. am fost foarte nervoasa, pentru ca in acelasi fel m-am protejau ani de zile si tocmai atunci s-a intamplat. pana la urma, nu am mai plecat cu celalalt,pentru ca am continuat sa cred in spusele sotului meu, ca el vrea sa s0i salveze casnicia, ca divortul nu este o solutie, etc. ei bine, la doua luni dupa ce eu nu am mai avut nici o legatura cu celalalt barbat, am descoperit, singura, mailuri trimise de el la doua femei. unei foste, careia efectiv i se milogea, si uneia cu care mai vb el pe net. mail care spunea multe. citindu-le, am zis, ok, n-am de ce sa-l judec, pentru ca si eu l-am inselat, dar de ce m-a batut la cap cu salvatul casniciei, de ce mi-a trantit un copil pe care nu mi l-am dorit, de ce mi-a stricat relatia cu celalalt, care ma iubea enorm si eu pe el si alaturi de care stiam ca viata mea are culoare. m-am cutremurat cand am realizat ce greseala am facut ca nu am plecat. mentionez ca am facut eforturi mari sa nu-l mai contactez, am suferit, am plans, m-am chinuit, dar am vrut sa-mi ascult sotul.intrebarea mea e: de ce mi-a bagat bete-n roate, de ce nu pot fi eu acuma fericita langa celalalt?? ce-am vazut la sotul meu?? ca umbla dupa femei. si asta nu ma doare, pentru ca eu nu-l iubesc. m-a durut ca n-o avut minte si ca s-a laudat degeaba ca el isi salveaza casnicia, dar…cu altele, cum s-ar zice.si am picat intr-o depresie grava, spun eu. ma gandesc sa mor, moartea mi se pare un lux, nu am chef de nimic, am inceput iar sa ma gandesc la celalalt barbat, regret ca n-am avut puterea sa plec cu el si sa nu-l adcult pe sotul meu. sunt zile cand stau numai in pat, plang, si lui nici nu-i pasa, ba pune mai mult sare pe rana. nu plang pentru ca am descoperit ce face, plang pentru ca am ramas degeaba langa el. puteam sa fiu fericita.

By: gabriella

gabriella — Fri, 03 Sep 2010 08:16:32 +0000

buna!

as dori sa vorbesc cu cecilia,ma confrunt si eu cu aceasi situatie,si vreau sa aflu daca a gasit o rezolvare,sau daca stie cineva ce este de facut as fi bucuroasa daca m-ar ajuta.
cu respect gabriela!
astept aici raspunsuri sau pe e.mail:ochicaprui01@yahoo.com

By: carmen

carmen — Sat, 28 Aug 2010 22:56:25 +0000

buna sunt carmen ,,daca m a crede careva, si eo mam saturat de viata asta,#o viata asta nui dreapta…,,de depresi,nerv.nu -mi usor sa explik,,ma-m saturat sa nu dorm noptile,ziua ma e e cu ee ,,dar noaptea im vine sa mor,am dureri de cap kare nu le mai suport :(( simt ca nu mai fak fata,.. ma-m saturat de pastile ,care le eau degeaba ,doar at simt me somn de la ele cand ma pun sa dorm nu pot#o,dar durerile de cap nu le mai suport,nu… am mers si la psih. si degeaba, m-am saturat de cativa ani ,nu mi mai dau seama de la ce am inceput.nu stiu cum a trecut timpu , dar nu ma i pot sa mai fak fata, nimeni nu ma crede.:((parka traiesc in 2 lumi, cum e si ziua si noaptea,..astai viata pana la urma .dar nici akum nu ma simt bine.de lok:(( daka oi mai rezista e bine daka nu asta este,mai e ceva akum vine skoala ce ma fak , dea cuma nu pot sa dorm nu pot sa ma trezesc dimineata la scoala, era ramn in urma ,si mai am un an de scoala, prenultimu an debea lam scos ,la capat,ca nu mai rezistam.. dim pe la 10 ma duk la sc.si nu ii mai sup pe colegi , cand is bni dispusi,. nu sup galagie vreu doar liniste.. in ultimu timp akuma de scoala nu mai statem la ore ,mai mult pe a cab de psih.era bine doar atat ca era liniste. va rog sa-mi spuneti- si mieee ce sa fak..va rog..am sa incerk sa ma linistec ,dar foarte greu,daka nu rezis eo , makar voii sa fitii puternici si pt mine, ca cineva care nu a trecut prin asta , nu te crede ce simti,cu adevarat,,viata trece pe lang mine in lok sa-ma distrez cum fak alti.prea multe ganduri negre,nu pot sa ma buk de viata ma-i din plin:(( degeaba ai de toate ,si alti is in invidosi ,dar nu te crede nimeni daka te binesau rau, pt uni conteaza numai bani,, daka nu eti mult de tine, si nu ai linste aia sufleteasca,sa te simti bine in pielea ta…degeaba poti sa ai de toate….nu mai rezist…akum nici sa mai scriu.. va rog tare mult ,poate sar duce noap asta mai repede.ca sa mai supravetuiec si eo.sa mai traiesc makar o zii,ca sar putea orkand sa fie ultima zi din viata , ca noap nustiu daka o mai rezista..va mult poate ma aj si pe mine va rog tare mult inka o data……..

By: Mustata

Mustata — Sun, 08 Aug 2010 13:57:39 +0000

Sunt o mama disperata,
Am un baiat de 27 ani si cred ca are o usoara depresie, de cate ori ne mai certam el devine foarte nervos si in urma acestor certuri si de multe ori nemultumiri el plange.

By: lory

lory — Thu, 15 Jul 2010 11:03:19 +0000

starea pe care o am de ceva timp ma facut sa dau un simplu clik pe google waw simnt ca ma sufoc simnt nevoia de a comunica simnt ca numai pot si nu te intelege nimeni toata lumea te judeca si te condamna de ce???/ oare eu nu sunt tot om?
vreau sa pot iesi din starea asta si nu pot ………….. vreu sa-mi spun oful si nu ma poate intelege nimeni ………vreau sa simnt ca traiesc …………..

By: Carol

Carol — Tue, 25 May 2010 11:24:50 +0000

Am citit acest articol, printre altele. Am 22 de ani si cred ca sufar de depresie de in jur de 3 ani deja. Nu as putea sa zic de unde isi are originile, dar am inceput sa am probleme spre sfirsitul anului 2006, in primul an de facultate. Mereu am fost o persoana introverta, dar de atunci simt ca situatia se deterioreza tot mai mult. Ma simt trist si neajutorat in majoritatea situatiilor din viata de zi cu zi si am senzatia ca esuez in tot ceea ce fac. Devin tot mai retras in societate si am un complex de inferioritate care se dezvolta inca din liceu. Pe deasupra, in 2007 am fost nevoit sa renunt la facultate pt. ca nu faceam fata la inginerie; m-am inscris la alta facultate si de atunci simt ca sunt evaluat de catre familie. Intre timp, am trecut prin trei decese in familie, persoane foarte apropiate care aveau incredere in mine si in faptul ca am sa reusesc in viata. Vad numai probleme si ma copleseste singuratatea, iar aceasta dispozitie i-mi pune in pericol viata profesionala si personala(absenta..).
Anxietatea, complexele si stresul m-au determinat sa ma izolez in casa chiar si saptamani in sir. Speram sa-mi treaca, in fine, aceasta stare de slabiciune deplorabila dar am inceput sa pierd orice speranta. In nici un caz nu am ganduri extreme/obsesive de moarte si sinucidere. Consider ca asta ar insemna sa provoc mai multa suferinta celor din jur si sa ma declar infrant miseleste cand altii au probabil o situatie mult mai grava in viata.
Simt ca am sa esuez din nou la facultate si la viata, iar solutiile nu le gasesc.
In nici un caz nu vrea sa-mi plang de mila sau sa par slab, dar responsabilitatile si asteptarile ma coplesec, iar acumularea consecintelor datorate anilor de depresie si incapabilitatea sa-mi vad de treaba nu ma ajuta. Nu ma mai delectez in nimic, si am o stare de somnolenta mai tot timpul, desi incerc sa ma tin de o rutina bine stabilita. Astfel nici nu pot sa incep sa ma concentrez si sa-mi rezolv problemele ca sa ma redresez…Daca are cineva solutii sau sugestii…

By: ADY

ADY — Sun, 23 May 2010 16:13:03 +0000

Voi incerca si eu sa gasesc cartea “Vindeca stresul,anxietatea si depresia fara medicamente si psihanaliza”.Sper din suflet sa ma ajute.

By: ADY

ADY — Sun, 23 May 2010 16:06:52 +0000

buna,ma numesc ady si de 4ani lucrez cu sotul meu in alta tara.mi-am lasat copiii cu parintii mei si noi am plecat la munca in alta tara.din cauza dspartirii de copii si al stresului,al programului numai de noapte am ajuns sa decad treptat.Intr-un timp nu aveam de munca si-mi asteptam sotul sa vina de la serviciu,astfel depresia mea s-a adancit si mai mult,mai ales din cauza faptului ca mi-am lasat copiii,cu toate ca sunt foarte bine cu parintii mei.nu doream sa ies nicaieri,eram mai mereu trista,plangeam in permanenta,stateam numai in pat si aveam atacuri de panica.Cand am ajuns in vacanta in romania am mers la psiholog si mi-a prescris REMOTIV,un medicament pe baza de plante.Dupa 14zile a inceput sa-si faca efectul,eram vesela,radeam in hohote,ma bucuram de viata.Dar pt scurt timp din pacate.Panica iar a revenit,din ce in ce mai des,anul urmator iar la psiholog si iar cu pastile STIMULOTON,TRANXENE SI BROMAZEPAM.Am luat vreo 6luni,mi-am revenit cat de cat,dar mai sufeream cateodata si in timpul tratamentului,deja se obisnuise organisml cu pastile.Acum le-am terminat si am ajuns sa ma autosugestionez singura,parca ma simt mai bine,fac eforturi mari sa nu ma gandesc la rau,sa nu-mi aduc aminte prin ce-am trecut,dar mai am momente de triste ca acum,de exemplu.Dar cat de curand sper sa-mi aduc copiii langa mine si sper ca imi voi reveni in totalitate.Va multumesc ca ati citit povestea mea si v-ati gandit la mine citind.Daca aveti vreun sfat pt mine d-na dr.cu drag il voi citi,sper sa nu mai ajung iar la clipele groaznice prin care am trecut.Astept raspuns.

By: Mihai

Mihai — Mon, 03 May 2010 16:25:13 +0000

Buna.Am 17 ani si mi se pare ca sufar de cel mai rau tip de depresie existent.In urma cu o luna am consumat plante etnobotanice pentru a 5-6-a oara in viata.Am ajuns la spital dupa 3 zile pentru ca-mi doream sa fiu ajutat sa dorm si am crezut ca asta e calea.Mi-a fost pusa o perfuzie analziele mi-au iesit bine dar niciun progres.Dupa o saptamana de chinuri permanente( ganduri negative pana si de sinucidere zi si noapte)am decis sa merg la un psihiatru(ma tinut 5 minute in cabinet si mi-a dat depakine chrono)Am considerat ca nu este un medicament potrivit si am mers la alt psihiatru(de data asta profesor doctor) care mi-a dat tratament cu velaxin.De 2 saptamani il fac si nu simt niciun progres.Ce as putea sa fac simt ca o sa`mi cedeze creierul in cele din urma(apropo am respectat tot ce e recomandat in depresie:sportul.evitarea alcoolului si a tigarilor)DAR TOTUL DEGEABA

By: gabriela

gabriela — Sun, 02 May 2010 10:28:19 +0000

buna, am si eu o problema..legata de depresie am 18 ani ..doar , si as fi foarte fericita daca as primi niste sfaturi. Sufar de aprox un an de acest lucru..imi doresc terbil de mult sa trec peste acest impas,,mai ales ca la anul am bacul. Va multumesc!

By: diana cta

diana cta — Wed, 21 Apr 2010 12:07:40 +0000

buna all!! nu stiu ce sa mai fac ! in fiecare zi ma cert cu mamea mea!
ma obliga sa fac anumite lucruri pe care nu vreau sa le fac niciodata , precum sa ma duc la gimnastica !
niciodata nu am chef sa ma duc acolo in ultimul timp!
ma dor genunchii f tare si dorita acestei probleme nu am chef de nimik!
mama nu intelege ca am probleme !
ma cert cu mama mereu din acesta problema ! insista mereu si nu am nevoie de tipete prin casa!
psihic stau foarte prost
ce sa fac???
astept raspuns!

By: ralu

ralu — Sun, 18 Apr 2010 16:41:01 +0000

Fetelor, cautati-va un duhovnic bun, spovediti-va des si impartasiti-va. Problema noastra a tuturor este ca ne incredem prea mult in puterile noastre si il uitam pe Dumnezeu, il excludem din viata noastra. Dumnezeu a creat fiecare persoana cu un scop. El nu uita si nu abandoneaza pe nimeni. Stiu ca asta e senzatia pentru ca si eu trec prin asta,dar incerc sa ma gandesc in fiecare zi ca daca Dumnezeu a ingaduit sa vin pe aceasta lume, inseamna ca am ceva de facut aici.
Stiti care e cred eu ca e cauza depresiei?Si acum vorbesc doar din proprie experienta si din analiza propriei mele persoane: egoismul.M-am invatat atat de mult cu mocirla asta in care zac si e asa de comod sa ma plang si sa nu fac nimic!Nu mai conteaza ca imi intristez parintii, ca imi indepartez prietenii, ca sunt la un pas de a ma desparti de prietenul meu pe care il indepartez sistematic cu starile mele. Aproape ca am obosit sa fiu deprimata.Sincer!Cred ca e mai obositor sa zaci in starea asta de deprimare decat sa faci ceva la propriu ca sa iesi din ea.M-am invatat sa ma gandesc numai la mine, numai la starile pe care le am si am uitat ca exista pe lumea asta copii care mor de foame, batrani care cersesc pe strada pentru un colt de paine, oameni fara casa etc.Oare ei ce zic despre depresie? Credeti ca mai au timp sa se mai gandeasca daca sufera de depresie sau nu?. Sunt sigura ca in toata nenorocirea lor tot mai gasesc puterea de a zambi si de a multumi lui Dumnezeu pentru ceea ce le daruieste in fiecare zi.
Ganditi-va in fiecare zi ca sunt oameni cu adevarat nenorociti pe lumea asta si poate incercati si sa-i ajutati pe o parte din ei. Asta v-ar da cu siguranta un scop in viata.
Si rugati-va la Maica Domnului mereu.Ajutorul va veni negresit.