Articolul a fost încărcat Monday, 09 June 2008 la 12:56 şi face parte din categoria Psihologie si psihiatrie. Vă puteţi abona la comentariile adăugate prin RSS 2.0.
Ce este depresia?
Depresia, pe numele ei din DEX ‘depresiunea’, este o boala din ce in ce mai raspandita in tara noastra. Cu cat se raspandeste atat la nivel national cat si la nivel global, depresia devine tot mai misterioasa pentru specialisti, care presupun ca se datoreaza unui dezechilibru al substantelor chimice din creier, alaturi de alti factori catalizatori ca stresul, oboseala, complexele, frustrarile.
Simptome:
Simptomele depresiei sunt numeroase. Cel mai intalnit dintre acestea este insomnia (nu neaparat cea cronica, ci simpul fapt de a adormi greu, la mult timp dupa ce ne-am asezat in pat, cel mai adesea), inclusiv somnul agitat si neodihnitor (deseori insotit de stari intre somn si veghe, in care persoana imagineaza scenarii negative in legatura cu viitorul). In acelasi timp, si dormitul prea mult, peste 10-12 ore pe zi, poate fi un factor care indica instalarea unei depresii. Corelata cu insomnia se inregistreaza o scadere drastica a apetitului sexual.
Simptomele se situeaza la polii opusi: atat disparitia poftei de mancare cat si una exagerata pot semnala depresia. Odata cu aceste fluctuatii, apar, firesc, scaderea, respectiv cresterea in greutate, peste limitele normale. Dezechilibrul in organism duce la scaderea puterii de concentrare, lipsa de interes fata de activitatile intelectuale sau fizice cotidiene, scaderea drastica a nivelului de energie. Persoana simte ca incetineste pe toate planurile, si ii scade stima de sine. In unele cazuri, ganduri legate de zadarnicia vietii sau chiar suicid isi fac loc in frustrarile deja existente. Dintr-o persoana calma si joviala, aceasta devine nervoasa si irascibila.
Cum se trateaza?
Primul pas in tratarea depresiei este intelegerea ei. Atunci cand intelegi ca ceea ce ti se intampla este un proces des intalnit si aflat sub controlul specialistilor, frica dispare si e inlocuita de motivatia de a lupta. Pentru cei aflati in aceasta situatie este vital sa stie ca nu sunt singuri si, deci, nu au de ce sa se rusineze sau sa se ascunda. Comunicarea este un pas important in tratarea depresiei, dar poate constitui si o capcana: simplul fapt ca ne destainuim prietenilor si discutam cu ei problemele noastre nu este suficient. Conversatiile amicale nu inlocuiesc terapia. Orice persoana care banuieste ca sufera de depresie trebuie sa se adreseze unui psiholog sau medic psihiatru.
Tratarea depresiei este un proces lung si frustrant, tocmai pentru ca rezultatele nu se vad imediat. Optimismul este un efort prea mare pentru suferinzii de depresie, iar rabdarea – un pret enorm care li se cere. De aceea, succesul rezida in pasii mici, in gasirea unor motivatii personale si a unor scopuri realizabile, care difera de la persoana la persoana. Medicatia ajuta, insa pastilele de cele mai multe ori creeaza dependenta. Recomandarile medicilor sunt evitarea unui tratament medicamentos pentru formele relativ usoare ale bolii, si punerea accentului pe terapia cu specialistul.
Frica este inamicul numarul unu al depresivilor. Frica de reactia societatii, care ii va categorisi si marginaliza; frica de tratament medicamentos si terapie cu un psiholog; frica de a nu suporta consecinte negative in cariera si in viata personala. Tuturor acestora li se adreseaza pagini specializate de Internet, unde se pot informa din intimitatea casei lor. Exista forumuri si bloguri ale suferinzilor de depresie, care se constituie in adevarate cercuri de intr-ajutorare. Acesta ar putea fi primul pas. Dar, negresit, cel ce sufera de depresie are mult mai multe sanse de vindecare contactand un specialist. O simpla programare la control poate face diferenta dintre o viata sumbra, ca un cerc vicios, si fericirea pe care o meritam cu totii.
Cuvinte relevante: depresia
Loading...
buna ziua as dori sa stiu si eu citeva despre sanatatea mea pt ca am consultat diferite cabinete medicale si medici de 8 anii si nimik bun tot mai rau ,Actualmente sunt diagnosticat cu screzofenie paranoida,chist pe creier partea stinga de 1 cm chist pe maxilaru drept de 2 cm la rinichiu sting piatra de 6 mm si o infectie urinara cu diferite probleme si acolo am fost la psiatrie la endoclinologi la urologie si tot mai rau ce ma sfatuiti unde trbuie a merg pt toate astea va multumesc si astept raspuns
Ati facut alegerea buna in ceea ce priveste specialitatile si medicii la care sa va adresati. Infectia urinara, dupa o urocultura si un tratament corect, ar fi trebuit sa se rezolve. S-ar putea ca piatra sa fie sursa persistentei ei si de aceea trebuie sa luati in considerare modalitatile de a “scapa” de ea. Tratament, litotritie…sunt sigura ca medicii urologi v-au sfatuit ce-i de facut.
In ceea ce priveste diagnosticul de schizofrenie paranoida, ma gandesc ca sunteti sub tratament si sub supravegerea unui medic psihiatru si ca reusiti sa controlati lucrurile.
Incercati sa rezolvati problemele pe rand si mai ales nu va descurajati.
Buna. Am intrat pe multe site-uri pentru a ma documenta mai mult despre subiectul “depresie.”
De un an de zile, merg la psihologul scolii la care invat, eu fiind eleva in clasa a 11a la liceu incepand de anul acesta din septembrie. Nu a dat niciun rezultat terapia dansei, si nu pentru ca nu si’a dat silinta, este un psiholog foarte bun. In anii anteriori, am mai fost la doi psihologi, care insa nici ei nu au putut sa ma ajute. Toti imi spun ca doar eu ma pot ajuta. Am incercat si asta, dar fara sperante de reusita. Am avut o copilarie nu tocmai fericita, as putea spune chiar “lipsita de suflet si culoare”. As dori daca m’ati putea ajuta cumva… Cred ca imi trebuie psihiatru nu psiholog
VA MULTUMESC DIN SUFLET…
in legatura cu depresia..nici un medicament sau psiholog nu poate ajuta un om sa se refaca…doar iubirea poate
Alexandra imi pare rau pentru clipele prin care treci. Nu sunt psiholog, dar iubesc psihologia. Daca vrei sa discutamin privat, adica pe mail-ul meu, poti sa-mi scrii. As vrea sa aflu mai multe despre tine si copilaria de care amintesti, daca si tu vrei. Pana atunci iti doresc tot binele din lume si tarie sufleteasca. Astept sa-mi scrii.
am suferit multi ani din pricina depresiei,ani care nu imi amintesc exact cum au trecut.o mare parte din tineretea mea si din anii in care ar fi trebuit sa-mi traiesc viata frumos.o mare parte din acest timp am luat antidepresive care nu m-au ajutat destul.probabil ca doar m-au anesteziat imoptriva stresului ca sa nu imi iau zilele.apoi,cu trei ani in urma am gasit o carte a unui medic celebru din care ,inafara de alte lucruri grozave,am invatat sa iau o mare cantitate de omega-3.am renuntat la antidepresive incetul cu incetul schimbandu-le cu ulei de peste in care era cantitatea de omega-3 despre care am citit.in foarte scurt timp,o luna,doua m-am trezit la realitate cruda asa cum era si am inteles ce am de facut…boala mea era din pricina stresului in care traiam,creat de partenerul meu de viata de atunci,care mai mult decat atat ma trata ca pe un gunoi “bolnav psihic care doarme non stop”. ma facea de ras peste tot,nu era nimeni sa nu stie ca eu dorm tot timpul……realitatea nu era chiar asa:in acest timp am crescut trei copii cu rezultate deosebite la scoala,am fost singura care m-am ocupat de ei, si de el de asemenea pt ca nu era capabil sa-si spele singur o pereche de sosete….. as fi vrut sa dorm non stop,as fi vrut sa dorm vesnic ,dar nu era posibil…nu eram lasata nici sa mor ,nici sa traiesc…….dar dupa ce am citit cartea,mi-am revenit,am inteles, am divortat si viata mea a inceput din nou. ….ma bucur de anotimpuri de parca le vad prima data,sunt relaxata,ma joc cu copilul meu mic,am o slujba,muncesc si acasa in gradina,dorm 8 ore pe zi,cateodata mai mult in weekend. Sunt multumita de viata mea si nu in ultimul rand vreau sa spun ca mi-am dat sansa de a avea langa mine un om bun ,educat,care ma respecta si care a fost si el o data bolnav de depresie.Deci daca se va intampla din nou nu imi va fi teama ca va spune tuturor ca sunt nebuna.
Iulia esti o invingatoare si te felicit pentru resursele pe care le-ai gasit in tine si care ti-au dat puterea sa mergi mai departe.
pt.iulia25, berlin
buna, numele meu este ella si ti am citit comentariul,exact asa ma simt si eu ,exact cum ai scris tu cuvant cu cuvant.vreau si eu aceea carte sa o cumpar.poate ma va ajuta si pe mime intr-un fel.nu mai pot am ajuns in pragul disperarii. multumesc, ella
buna, desii sunt tanara trec printr-o depresie,si nu gasesc motivul pentru care s-a instalat asa zisa boala(numi place s-o numesc boala).Totul a inceput cu un atac de panica, chemarea salvarii la domiciliu pentru ca simteam ca alea sunt ultimele mele clipe din viata …dupa am consultat un psihiatru care mi-a dat un tratament care nuu a avut nici un efect(poate era prea slab asa tind sa cred).Simptomele nu dispareau si se accentau pe zi ce trecea.Norocul meu era ca nu tineau prea mult pentru ca ajunsesem la dureri fizice.Dupa am mers la un doctor internist care mi-a confirmat ca eram f stresata si ca as putea avea o spasmofilie si o cadere de calciu pentru ca eram f slabita .Mi- am facut toate analizele sunt f bune nici macar anemie nu am .Mi-am facut calciu in vena vreo saptamana …nici un efect….dar culmea calciul il am bun …nu mai stiu ce sa mai cred ….dar eu simt ca totul porneste de la creierul meu deaceea cred ca s-a instalat o depresie ..ajutati-ma va rog ce as putea sa fac ca am starea astea de aproape 2 luni .Va multumesc!
pt. Ella ,imi cer scuze ca am raspuns atat de tarziu dar abia acum am citit mesajul tau.Cartea se numeste:”VINDECA stresul,anxietatea si depresia fara medicamente si fara psihanaliza” si este scrisa de DAVID SERVAN-SCHREIBER.Am cumparat-o de la o librarie din Bacau.Cu siguranta o poti gasi la multe librarii din tara sau incearca pe internet.Eu acum locuiesc in Berlin . Imi pare extrem de rau pt suferinta ta.Stiu cat de grea este depresia.Citeste aceasta carte si vei afla sursa problemelor tale.Succes…
De ce nu-mi raspundeti si mie ….chiar vreau sa gasesc o cale de a rezolva problema asta
trebuie sa aveti rabdare ,se va vindeca cu multa intelegere.am avut si eu parte de asemenea nenorocire,eram fara vlaga si parca steptam moartea,mi-era frica de asa ceva,nu ma puteam gandi la altceva,am luat numai magne b 6 si calciu,sper sa nu mai revina.
buna tuturor.de 4 luni ma lupt si eu cu aceasta”boala”.timp de 3 luni am facut tratament cu anafranil,ludiomil,tranxene,care treptat mi-au fost scoase.in timpul acesta am avut si stari bune,dar si stari in care plangeam toata ziua,ganduri negre.dupa ce am terminat tratamentul la 2 zile am inceput sa am ca niste curenti in cap care s-au transformat in dureri insuportabile de cap,am ajuns chiar si la urgenta.am inceput alt tratament,pt ca simteam ca nu sunt vindecata,de altfel au si reinceput simptomele de dinaintea primului tratament,asa ca al doilea tratament format din:clopixol,spitomin,anafranil si propanolol deocamdata nu ma face sa ma simt prea bine.acesta l-am inceput de 18 zile.vreau sa va intreb daca este normal sa am aceste ingrozitoare dureri de cap,deoarece in primul tratament nu le-am avut.astept un sfat de la voi si in caz ca stie cineva,oare in cat timp ma voi vindeca?deoarece incep sa-mi pierd sperantele.am fost si la neurolog,mi-a facut eeg ,a iesit totul bine.va multumesc
buna ziua.ma numesc lavinia.de cateva luni ma simt destul de rau pe plan emotional.pur si simplu nu mai pot sa dorm bine ,ma trezesc de 3-4 ori pe noapte dar m-am obisnuit.nu asta este cel mai rau.nu sunt multumita de mine si nu ma simt deloc bine in pielea mea,desi am rezultate bune la invataura,chiar mai bune decat inainte(mentionez ca am o varsta frageda am doar 14 ani).nu ma mai intereseaza nimic.de multe ori seara ma simt atat de rau incat ies afara sa alerg dar cand intru in casa starea aceea se instaleaza din nou.de obicei mananc multe dulciuri dar acum parca nu ma mai satur,mananc mai multe.aproape ca am urasc.ma cert tot mai des cu membrii familiei,incerc sa evit dar de multe ori nu mai fac fata si plec undeva ca sa ma descarc,de obicei prin plans….este aceasta depresie sau niste capricii de adolescenta?va rog sa ma ajutati cu cateva sfaturi daca se poate.multumesc
ori cine a trecut prin depresie si a luptat fără săi pese de consecințe știe care este tratamentul
am trecut printr o depresie in care moartea mi se parea un lux prea mare, de la un salariu de mii de euro am ajuns in strada. si am gasit vindecarea vreau sa sublinez un singur lucru nimeni nu a crezut in mine absolut nimeni si am ajuns din ultimul om in cel mai feiricit om din lume
asa ca ori cine are depresie vreau sa stie un singur lucru ca vindecarea e chiar exista
Nu stiu ce se intampla cu mine. Ma simt foarte trista si nu gasesc rostul de a trai.E ca si cand nu imi mai doresc nimic de la viata desi am 24 de ani. Incerc sa ma gansesc ce imi doream inainte de asta, dar tot ce imi facea placere, acum nu le mai gasesc sensul. Fiecare zi e ca si cand trebuie sa trec peste asta. Simt ca ma doare sufletul fara un motiv real, ma simt ff singura desi am o multime de oameni in jur, nu pot sa dorm si ma trezesc cu tot felul de ganduri, nu ma simt Eu.Am incercat sa gasesc o explicatie sau sa ma gandesc de la ce a inceput asta… Imi e teama sa ma duc la psihiatru deoarece cred ca o sa imi dea medicamente doar care sa ma calmeze (care o sa-mi provoace somnolenta) si nu stiu daca asta e solutia.
Scriu acest mesaj cu rugamintea de a-mi da niste sfaturi ,de un an de zile merg cu mama soacra prin spitale si a facut analize care ii ies aproximativ bine,insa dansa a ajuns sa nu mai vrea sa locuiasca in casa ei …..noi credem ca are prob de depresie ,desi nu recunoaste ,ii este frica sa stea singura acuza tot felul de simptome,ne ameninta ca se spanzura,refuza sa ia xanax,seroxat tot ce i s-a recomandat ,zice ca ea are alte prob ,nu recunoaste,am fost si la psihiatru diagnosticul a fost episod depresiv gradul II……ce ma sfatuiti sa fac????
si eu ma confrunt cu aceiasi problema o depresie .am facut tratament un an de zile dupa care la-m intrerupt.a fost f.bine dar alta problema a intervenit in viata mea .am ramas fara loc de munca si imi este f.greu sa-mi gasesc alt loc de munca.depresia a revenit nu mai stiu ce sa fac .as dori si eu un sfat.
buna…va scriu cu rugamintea de a mi da un raspuns,un sfat ceva care sa ma ajute sa scap de depresie….depresia “s’a accentuat”cand a ineput scoala…eu sunt in clasa a noua…..mi era frica sa nu iau note mici ma consideram cea mai proasta din clasa credeam ca nu sunt in stare sa fac fata ,ca ma consideram cea mai insipida ignoranta lipsitade importanta plangeam simteam ca totul e mai presus de mine si nu pot sa fac nimic sa rezolv treuie doar sa treaca timpul eram panicata nu mancam am slabit mult dormeam tarziu ,insomnie,a doua zi ma trezeam cu greu si ma gandeam ca ma astepta o zi grea si ca eu nu sunt in stare de nimic mi era dor de colegi mei din gimnaziu de profesori de casa [pentru ca mam mutat ca sa vin la liceu]de sat de toti si de toate asteptam sa treaca timpul…nu aveam rabdare ma enerva orice zgomot galagia voiam sa fiu optimista si nu puteam pur si simplu nu puteam era peste puterile mele….acum lucrurile nu mai stau chiar asa ma gandesc ca eu sunt mai intai de toate notele sanatatea mea e cea mai importanta,ca rebuie sa zambesc din nou si ca nimic nu este mai important decat mine decat felul in care privesc eu viata pentru ca de asta depinde totul…..doar ca simt ca nu am scapat de tot de despre si stiu ca asta nu dispare asa dintr’o data doar ca mi’e frica sa nu apara iar …nu mai vreau sa trec din nou prin ce am trecut prin stresul acela care ma facea sa nu imi doresc sa mai traiesc….de fapt deprsia a aparut din cauza scolii ,obsesiei de a fi buna de a lua note bune,mi’am pierdut autostima[desi cred ca nu am avut niciodata ,mereu am fost pesimista si cred ca din cauza asta a aparut si depresia..mi’e teama sa nu apara din nou…incerc sa fac exerciti etc….repet mi e teama sa nu apara din nou acum ca incepe iar scoala…desi de la vacanta de craciun mi’am mai revenit lucrurile nu mi se mai par asa grele si simt ca pot sa le fac fata partial…..va rog ajutati’ma, sfatuiti’ma
Draga Adriana,
Ai o varsta minunata si de aici incolo vei descoperi frumusetile vietii. Pentru ca sunt destule.
Ma bucur ca printre randurile tale se afla si unele dintre raspunsuri….da, sanatatea ta este cea mai importanta. Da, conteaza cum privesti tu viata pentru ca totul se afla in mintea noastra si realitatea in care traim e formata de fapt din perceptiile noastre.
Zambeste, asa cum scrii si tu mai sus si cauta in interiorul tau puterea si motivatia de a merge mai departe.
Poate ai niste probleme de adaptare, inteleg ca ai schimbat localitatea pentru a veni la liceu si ti-e dor de fostii colegi. Dar sunt sigura ca poti trece peste aceasta mica provocare.
Fa-ti prieteni, socializeaza. Un sfat totusi: atentie in ce grup de integrezi, mai ales acum cand esti mai vulnerabila. Mergi la un film, citeste, invata, plimba-te…o sa vezi ca liceul si apoi facultatea sunt perioadele din viata de care iti vei aminti poate cu cea mai mare placere.
Iar daca simti nevoia, cred ca aveti sau asa ar trebui sa fie un psiholog sau o persoana cu care sa poti discuta la liceu. Sunt momente in viata cand, desi resursele se afla in noi, avem nevoie de cineva sa ni le scoata la suprafata.
Iti tin pumnii si mult succes de acum incolo!!!
si eu cred ca sufar de depresie , am stari de frica , nu am incredere in mine,si mi-a afectat vorbirea adica vorbesc cu saliva cateodata nu pot pronunta unele sunete(parca mi-e frica) .Sa fie oare depresia ce ziceti doamna doctor Anca Sava?
am nevoie sfatul unui psihiatru.Fac trat pt depresie de un an de zile,ma simt bine dar daca nu iau serliftul dimineata am tendinta la hipotermie
si eu de vreo 2 ani si ceva ma lupt cu tot felu de simtome am facut analize ecografie la inima ekg miau iest bune dar eu ma simt rau ametesc zi de zi aproape mi se infunda urechile am o agitatie mie frica sa plec neinsotita pe strada sa stau in casa singura sunt lipsita de chef parca nu ma mai bucura nimic am dureri permanente in partea inimii si in piept uneori simt ca o presiune ma apasa ma arde ma inferbinta ,lipsa de aer parca nu am suficient si imi vine sa trag aer intruna ,obosesc si nu am putere am o stare de slabiciune de zic ca o sa cad jos sunt foarte panicata nustiu ce ar putea fi stau tot timpu cu gindu daca am ceva la inima ce ma sfatuiti ce as putea face va rog sa mi dati un sfat multumesc din suflet
buna ziua ! am si eu o problema foarte grava ,zic eu ..in fiecare zi ma simt foarte cuidat,tot timpul ma gandesc ca o sa mor …si uneori parca nu mai am rabdare sa traiesc, cateodata simt ca ma sufoc p aceasta lume si simt nevoia sa evadez cumva ..in niciun caz nu vrea sa ma omor ..de aceia va rog ajutati-ma
va rog mult dati-mi un raspuns p aici ca nu prea intru p mess….va implor ajutati-ma …astept un rasp!
buna ziua !am si eu o problema zic eu destul de grava. in fiecare zi ma simt foarte ciudat,simt ca nu mai am aer p aceasta lume ca nu-mi gasesc locul ..si uneori ma gandesc la moarte mi-e frica sa nu mor ,parca nu mai am incredere in ziua de maine !va rog din tot sufletul ajutati-ma cu un sfat!am 22 de ani si as vrea tare mult sa ma bucur si eu de viata fara sa-mi fie frica ca o sa mor !sa am si eu incredere in ziua de maine !va rog ajutati-ma astept un rasp ..simt nevoia sa ma sfatuiasca cineva sa merg mai departe in viata !:((
are careva pierderi de memorie?uit de la mana pana la gura.am citit ca e si asta un simptom al depresiei.astept raspuns.trebuie sa ma ingrijorez?
Si eu trec prin niste stari groaznice,pur si simplu nu ma mai recunosc pe mine,nu pot dormi,nu imi mai gasesc placere in nimic,am stari de neliniste,zic ca nu mai are rost sa traiesc pe lumea asta,zic ca am toate bolile,simt ca mi-am pierdut credinta in Dumnezeu…acest lucru ma doare cel mai tare…Noi numim in termeni medicali “despresia”,dar de fapt diavolul e cel care ne da toate aceste stari,gandind ca va reusi sa ne faca sa ne luam viata.E cea mai mare nebunie!Dumnezeu are un scop trimitand acest necaz in viata noastra! Trebuie sa citim Biblia chiar daca nu simtim nimic,trebuie sa ne rugam,chiar daca nu simtim ca suntem ascultati-Isus e acolo,in mijlocul furtunii,si chiar cand suntem gata sa cadem,ne tine!El a promis tuturor celor ce Il primesc in viata lor ca Domn si Mantuitor Personal viata vesnica! Fara suferinta e cu neputinta sa ajungem in cer! Nu va ganditi ca Dumnezeu ne-a parasit daca ingaduie aceste stari in viata noastra-toate sunt cu un scop-vom fi mai inradacinati in El!
O singura intrebare am si eu-se simte cineva asa cum ma simt eu-simt parca sunt un robot,nici nu stiu cum sa explic-fac lucrurile doar pt ca trebuie sa le fac-parca mi s-a desprins sufletul de trup…am stari cand de bucurie,cand de tristete de moarte…Astept raspuns din partea voastra,si Domnul Isus in dragostea Lui nemarginita sa ne binecuvinteze!El va reveni curand-important este sa Il asteptam pe El care este singura cale spre cer!
buna ziua!ma numesc Claudia
citind comentariile de mai sus,intr-un fel ma regasesc printre ele,mai bine spus imi dau seama de unele stari pe care le am si eu.
de ceva timp imi dau seama ca ceea ce mi se intimpla nu e tocmai placut,tocmai bine.
sint mereu nervoasa,obosita,trista,mereu nemultumita de tot ceea ce se intimpla in jurul meu,nu mai am incredere in mine ,in ceea ce fac,m-am izolat de tot si aceste stari imi afecteaza si serviciul.
va rog sa-mi dati un sfat ce-ar fi mai bine sa fac.
va multumesc
Stimata dr Anca Savu de cind am gasit acest site am dat sfaturi unora care vor sa se lase de fumat.Azi avind timp m-am uitatsi am vazut ca incercati sa dati si sfaturi in privat pe email.Eu sunt di Sibiu am 56 de ani si daca ati avea bunavointa as dori citeva sfaturi de la dv. in acest sens.(cu scuzele de rigoare nu am precizat sensul,mai bine zis domeniul psihiatrie ).Daca da va multumesc si astept un raspuns pe mail de la dv.Cu multumiri Tiplea Gheorghe din Sibiu.
Stiu ca exista multi oameni care au probleme mult mai grave decat ale mele dar eu simpt ca nu mai pot sa traiesc asa.Am avut de mai multi ani probleme in sensul ca nu am avut niciodata incredere in mine,ma uram,ma simteam un nimic.De un an si jumatate starea mea s-a agravat.Mama mea s-a sinucis! Ma doare atat de tare ca nu am ajutat-o,ca nu mi-am dat seama cat de grav est.Mi-e atat de greu sa vorbesc despre asta.In ultima vreme ma gandesc tot mai des la moarte,la metode de sinucidere,nu mai ies din casa.Nu vreau sa mor.Ajtati-ma,va rog!
si eu sufar de depresie
am niste starii de rau ma sufoc ma ia ametelii puternice .simt ca nu mai pot am un baietel de 7 anisori si stiu ca macar ptr el trebuie sa ma fac bine.am urmat la pshiatru un tratament cu seroxat si xanax dar nu mai vreau sa aud de ele .nu mi-au facut deloc bine .corpul devine dependent de ele.nici nu vreau sa mai iau asa ceva.ma rog la bunul d-zeu sa ma fac bine.am 32 ani dar ma simt fara nici o putere si fara chef de viata.simt ca nu mai pot sa lupt singura.imi face bine cind vorbesc cu cineva despre asta.ma ingrijoreaza foarte tare durerile de cap si ametelile pe care le am si imi tremura tot corpul.as vrea foarte mult sa ma ajutati macar cu un sfat.cel mai rau este ca nu mai am nici servici si este foarte greu acasa mai ales fara banii.va multumesc ca m-ati ascultat.
Buna.A trecut aproape o luna de cand am scris.Pot sa va spun ca ma simpt mai bine.Sincer nu stiu cum s-a intamplat acest lucru, poate o posibila cauza este faptul ca am plecat de acolo,de acasa.Am plecat departe si nu vreau sa ma mai intorc.E prea multa durere. Mi-am gasit si ceva de lucru pentru inceput.Acum sunt putin mai optimista. Elena,am citit e-mailul tau si sincer ma regasesc foarte mult in cuvintele tale.Si eu am luat pastile iar antidepresivele nu mi-am provocat dependenta dar somniferele da.Eu nu puteam sa dorm si eram in stare de orice ca sa pot asa ca am luat mai multe somnifere decat mi-a prescris doctorul.Mi-am fost foarte rau.Daca nu poti sa dormi sfatul meu e sa iei produse naturiste.Eu am luat ceva cu iarba noptii si nu ma simpt rau de la ele.Dezavantajul e ca isi fac efectul peste cateva ore si nu imediat ca si celelalte somnifere.Pentru mine a fost mai bine pentru ca am inceput sa ma plimb,sa vorbesc cu mai multi oameni.De fapt tot in urma unei plimbari m-am si angajat pentru ca am vazut un anunt si m-am dus sa i-mi depun cv-ul.Mi-am luat interviu atunci.Deci,pe langa faptul ca o plimbare face bine si fizic si psihic poate sa duca si la o angajare.Si eu sufar de dureri puternice de cat,am migrene oribile dar eu iau niste pastile recomandate de medic.Elena, poate ai auzit de multe ori acest lucru dar trebuie sa ai mult curaj si la un moment dat ai sa vezi ca va fi mai bine.Viata asta e de cele mai multe ori urata dar cateodata vin si momente frumoase.Merita sa luptam pentru acele momente.
Cred ca muzica, poate si cunoasterea unor noi prieteni (fie ei si virtuali) pot ajuta intr-o anumita cantitate la tratarea depresiei. Excursiile sau filmele pot fi si ele de ajutor, nu ?
si eu sufar de depresie
sufar de depresie de 3 ani,nu stiu ce sa ma fac,sunt disperata nu ma recunosc cum ma comport mie foarte greu sa tin pasu cu viata.
Incep sa ma simpt iarasi rau.E ciudat cat de egoisti sunt oamenii.Se gandesc numai la ei.Doare destul de tare sa stii ca nici macar cei care trec prin ce treci tu nu ii intereseaza de tine.Trist.Unde ajungem in ritmul asta?
am o prietena care se trateaza mdicamentos de a ni de zile pentru depresie. Are un frate plecat in strainatate si despre care prefera sa nu stie. Acum este proaspat intrata in pensie. M-am oferit sa ii fac curat in casa deoarece era un infern in momentul cand i-am facut prima vizita. De atunci de nenumarate ori m-am oferit sa ii fac curat pentru ca gunoiul a ajuns peste tot si ii inunda efectiv apartamentul. Nu ma lasa sa o ajut deloc sub pretextul ca nu permite nimanui sa ii spuna ce sa faca. De cateva luni a inlocuit pisica ce-i vizita prin usa de la balcon cu una pe care a intemnitat-o efectiv in apartament. I-a luat o zgarda antipureci dar are pe ea nenumarati pureci si circula si pe locatara umana a apartamentului. Prietena asta a mea nu vrea sa iasa din casa pe motiv ca se simte foarte confortabil in casa ei si nu vede de ce ar face miscare. Este supraponderala. Sufera si de ciroza si avea intr-o vreme provizii de votka in debara . Actualmente am vazut ca a facut provizii de tigari si a redus pachetele fumante zilnic si bea bere fara alcool. Alta data lua antidepresive si restructurante pentru ficat in combinatie cu alcool si se gandea foarte serios la suicid punand peste ea o vina imaginara inventata pentru comportametul ei alaturi de tata, un om foarte categoric si dur, din cate imi povesteste. Nu vad cum pot sa o ajut pentru ca refuza orice gest pe care eu il fac firesc inspre ea. Sora mea i-a preparat mancare o vreme dar a lasat mancarea in repetate randuri sa se strice si lasa toata vesela din bucatarie de luni de zile nespalata. Are multe, multe panze depaianjen si nenumarate excremente de pisica sub vana din baie. In casa este un miros insuportabil de excremente de pisica, hrana in descompunere si stare de murdarie. Nu face baie decat rar, nu-si spala nici lenjeria intima si nici hainele pe motiv ca detergentul miroase. Are leighene pline de lenjerie murdara uscata si adunate de luni de zile. Ce mai este intr-o situatie pe care am descris-o cat de cat si nu stiu cum sa o ajut. Ea spune ca este o persoana cu picioarele pe pamant. Iar eu sunt cu capul in nori. Pe casa scarilor a inceput sa miroasa a excremente efectiv cand te apropii de usa ei.
Inchei prin a cere un ajutor cat de mic pentru prietena mea. Tare imi este frica sa nu o descoper intr-o zi intepenita in pat, cu pisica alaturi, inundata de mizerii si pureci- intr-o scena de groaza.
Acum nu mai raspunde nici la telefon.
Va rog sa imi dati un sfat cat de mic.
Cu siguranta v-am gasit cautand o solutie pentru prietena mea . Cu siguranta faceti un soi de balet al depresiei “alegand” necazurile mai “finutze” de postat la comentarii. V-am scris pentru ca speram ca voi primi un raspuns. Dar azi, ce conteaza un comentariu in minus asa ca sa machiati corespunzator depresia pe articolul virtual pe care-l gestionati. Daca nu sunteti de specialitate macar nu va dati pe langa specialitate. Chiar am nevoie de un sfat concret in cazul pe care vi l-am descris pentru ca medicul se “spala” pe maini cu o reteta. Il captuseste pe pacientul in cauza cu medicamente si il lasa naibii sa faca ce vrea. Si asta cu tot ce inseamna spacialitate si cele mai bune intentii. Daca maine ne trezim ca un depresiv de asta arunca in aer blocul cu cine stie ce metoda de trimis pe lumea ailalta. Si asta cu toata bunavointa si baletul de sugestii finute care-l faceti inclusiv voi!!!
Cu cele mai sincere dorinte de bine in a indrepta macar un milimetru necazul in care se afla omul despre care v-am scris. Alexandrina
alextatiana2002@yahoo.com, Cluj-Napoca
Stimata doamna,
V-am raspuns si pe adresa personala.
Revenind la prietena dumneavoastra, mi se pare foarte clar ca are nevoie de ajutor de specialitate. Asta inseamna iesirea din mediul in care se afla acum (apartamentul descris de dumneavoastra) si internarea intr-un spital, clinica, alt tip de stabiliment.
Nu sunt adepta pumnului de pastile luat zilnic ca si terapie…Va fi necesara si psihoterapia, cu un psiholog sau psihiatru.
Dar foarte important mi se pare ca ea, prietena dumneavoastra sa doreasca sa iasa din acest mediu, sa gaseasca o motivatie pentru a trai decent si a merge mai departe…Daca ea nu vrea, cu forta nimeni nu o poate obliga sa faca nimic….
Stiu ca este o situatie delicata, cel putin in aceste momente si tot ce ati putea sa faceti acum este sa o ajutati si sa o convingeti sa se interneze o perioada.
Apoi mai tinem legatura.
Va doresc succes si prietenei dumneavoastra multa sanatate…
O zi de sambata a fost declansatorul unei schimbari ( zic eu ) continue in viata prietenei mele. Se aglomerasera multe activitati si reuseam sa bifez in viteza din ele. Suna un telefon la orele amiezii. Prietena mea la capatul firului. M-a gasit buna de lucru si plina de energie. Ea era langa o cutie cu fotografii ( zicea ) cu pisicul alaturea. Am inceput o munca de convingere cum m-am priceput eu mai bine sa iasa din casa si sa faca o plimbare prin zona verde
( parcuri - fantana - centru - locuri apropiate de locul unde locuia ). Nu a fost chip sa o conving. Ea se simtea foarte bine cu pisica alaturi in casa si gata cu plimbarea pe ziua aceea. Asa ca i-am transmis ca nu pot sa mai pierd vremea avand mult de muncit prin casa, curte. Am inchis brusc dupa aceste cuvinte telefonul. A urmat un nou telefon in care a transmis mamei mele ca nimeni nu-i spune ei ce sa faca si-i organizeaza viata. Apoi a urmat o saptamana de tacere . Nici un telefon. Nici o vizita. Minunea s-a petrecut intr-o zi de luni ( saptamana trecuta ) . Ma trezesc cu ea la serviciu. O fata luminoasa. Un aspect mai ingrijit.Incepe sa imi povesteasca cum face de o saptamana trasee prin oras si petrece aproximativ patru ore zilnic in plimbare prin zonele verzi, pe centru. ( mentionez ca are in drumul ei spe casa o fantana arteziana, un parc minunat si bancute unde poate sa stea o clipa si sa se odihneasca in aceste trasee )Ca urmare a acestui efort zilnic, doarme fara medicamente, mananca doar cand ii este foame. M-a intrebat daca sunt multumita si am ramas fara cuvinte. Cum necum se vedea o schimbare pe ea. A deparazitat si pisica si spera sa ii fac si o vizita sa vad ce a dereticat acasa. Intentioneaza sa se inscrie si la cateva ore de gimnastica de recuperare. In orice caz s-a pus in miscare si ACEST LUCRU este FOARTE IMPORTANT. Va multumesc si va voi scrie pe rand despre progresele pe care le face!
Ma bucur pentru prietena dumneavoastra. Ii doresc multa putere, inspiratie si liniste sufleteasca…
Totul porneste de la personalitate,si sa nu uitam ca aceasta poate fi schimbata prin gindire pozitiva, cu un zimbet chiar si intr un momente dificile, o stringere de mina si un suport permanent din partea familiei, pretenilor apropiati.
si eu am avut zile grele dar cu gindul ca totul este trecator ma consolez.Viata ne este data sa o traim si fiecare face alegerea lui eu am ales sa traiesc lucrurile frumoase si sa uit de cele rele tu?
buna ziua.Am intrat pe acest site deoarece si eu cred ca am capatat un soi de depresie.Am 41 de ani.Viata mea a fost o lupta continua in sensul ca de cind am terminat facultatea am luptat sa-mi fac o casa,o masina,etc.Cu sotul meu ma inteleg bine dar pot sa spun ca nu comunicam foarte mult.De aproximativ o luna nu mai pot iesi din casa,mi se pare ca daca ies toata lumea se uita la mine urit,ca atrag atentia in sens negativ.in casa nu am chef sa fac nimic,totul mi se pare urit.Va mai pot spune ca eu am probleme cu glanda tiroida,mai exact hipotiroidie,boala ptr care am urmat un tratament acum vreo 2 ani si de atunci am intrerupt tratamentul.eu am o mica afacere,mai exact un mic magazin pe care l-am abandonat lasindu-l pe sotul meu sa se ocupe de el,lucru care nu este foarte usor.De aceea,imi pare rau ca nu ma mai implic dar nu mai pot sa ies din casa si sa merg la munca.Foarte greu raspund la telefon daca ma suna vreo prietena,iar cind raspund simt ca ma blochez si nu am subiecte de discutie.Am atacuri de panica si imi fac in cap tot felul de scenarii groaznice.Nu-mi mai place sa-mi cumpar haine,incaltaminte etc iar cind imi cumpar(si asta foarte greu),cum ajung acasa nu-mi mai plac ,le bag in sifonier si acolo ramin.cu alte cuvinte,nimic nu-mi convine,nimic nu-mi mai place,nimic nu ma mai incanta.Ideea este ca nu vreau sa mai vad pe nimeni,sa nu mai vorbesc cu nimeni.M-am bagat parca intr-o cochilie din care nu mai POT sa ies desi as vrea dar mi-e frica.In speranta ca m-am facut cit de cit inteleasa as dori un sfat din parte dv.V-as fi recunoscatoare si astept raspunsul dv.Va multumesc.
a trecut un an si ceva de cand am scris pe acest site ..am trecut de primele momente de panica si triste si acuma stiu in mare parte ce se intampla si constientizez ca trebuie sa ma schimb…in primul rand ganditiva ca fiecare gand negru pe care il lasati sa se desfasore in mintea voastra va amplifica starea de rausi asa nu o scoateti la capat ..puneti punct toate acestor ganduri care cu siguranta vin de la diavol ptr ca eul vostru e mai puternic decat el..sa aveti tot timpu stimulente pozitive ptr gandirea voastra(lucruri marunte ex:muzica care va place,miscare fie ea prin dans sau exercitii fizice,atetntia si ingrijirea propiei persoane,multe iesiri in aer liber)Intr-un cuvant schimbati-va modul de viata pentru ca lucrul asta va adus in aceasta stare .Multa sanatate si Dumnezeu sa fie cu voi in veci Amin
buna seara…va scriu in numele mamei mele in varsta de 59ani..care a suferit aqm aproximativ 2 luni un accident vascular din cauza unei sperieturi..de atunci este tot mai rau..ii este frica..ii este frica sa stea singura in casa..nu poate sa doarma..este tot timpul trista..am fost la in psihiatru cu ea..care a internat-o la bagdasar..a urmat un tratament,si in 2 saptamani si-a revenit..dar acest lucru nu a durat f mult..aqm park este mai rau k la inceput..dak mi-ati putea dsa un sfat v-as ramane pe deplin recunoscator..va multumesc..
am 23 ani si sunt foarte deprimat, nu am facut sex pana acum, nu stiu am fost complexat de acest subiect, mi-a fost frica, n-a fost nici nimeni sa vorbeasca cu mine despre asta: nici parintii nici frate-miu, parintii nu se inteleg de cand sunt eu mic, m-a afectat si asta, sunt amandoi la a doua casatorie iar eu tot timpul m-am simtit ca am venit pe lumea asta nu ca urmare a iubirii lor, ci doar intamplator. Mi-e frica sa nu fiu respins, nu sunt multumit de mine, desi arat destul de bine, chiar arat bine sincer, am 1,82 sunt brunet 75 kg nu stiu ce e cu mine.Am avut prietene 5-6 pana acum dar cu nici una nu am facut sex, cel mai mult am stat cu o persoana 3 luni.Am cunoscut o fata acum un an si ceva nascuta pe aceeasi data cu mine doar ca cu 2 ani mai mica, botezat la aceeasi biserica, a invatat in acelasi liceu cu mine, simteam ca ma potrivesc la perfectie cu ea, prima oara am fost 2 saptamani cu ea, iar vara aceasta cam 2 luni, insa nu i-am spus decat acum vreo 2 saptamani ca nu am facut-o cu nimeni si ca mi-e foarte greu sa o fac cu altcineva caci pe ea o iubesc foarte mult dar eu cred ca ea nu ma iubeste, ea a mai avut un prieten 2 ani cu care de care s-a despartit, am fost eu atunci 2 sapt cu ea, iar s-a impacat cu el, a fost cu altul vreo 5 luni cu care s-a culcat, s-a culcat cu 2 baieti deci pana acum, asta vara iar cu mine a fost, iar acum e iar cu primul ei prieten dar zicea ca nu crede ca o sa mai fie. Am rugat-o foarte mult sa o faca cu mine pentru ca ar insemna foarte mult pentru mine, dar nu cred ca vrea, poate ma considera un ciudat, sau se considera ea curva daca o face, sau ii e frica. Nu stiu ce sa fac, ea e singura persoana careia m-am deschis asa de mult si care stie ca n-am facut-o pana acum
buna ziua, am 25 de ani si in acest moment am ajuns la concluzia ca sufar de depresie de ceva timp…totul a inceput din copilarie: parintii se certau mai tot timpul, mama alcoolica, situatie materiala precara. cu toate acestea la scoala nu am avut niciodata probleme, am fost chiar premianta pana in liceu,cu toate ca de multe ori imi era greu sa mai tin ochii deschisi in timpul orelor ( dupa o noapte de scandal in familie)…nici nu stiu cand mi s-a declansat depresia, tot ceea ce stiu e ca am suferit foarte mult…acum sunt cu cineva de doi ani si traiesc in nenumarate minciuni, am fost nevoita sa-mi ascund trecutul dureros, sau cel putin asa am considerat eu ca trebuie. dar trecutul ma apasa, nu am cu cine vorbii, sunt atatea lucruri pe care nu le-am spus nimanui si nu mai suport…nimic nu ma mai face fericita,seara adorm cu greu, mananc din ce in ce mai mult.nu stiu ce as putea sa fac sa ies din starea pe care o am.nu am curajul sa-i spun totul despre mine prietenului meu.traiesc in minciuni!
buna ziua!
si eu sufar de depresie !
de abia am nascut ! copilul are 7 luni!
relatia sexuala nu exista ,familia parca nici eA!
MA CERT ZILNIC CU SOTUL ,MEU ,,,,
SUNT FOARTE GELOSA ,SUNT OBSEDATA DE EL!
NU POT SA TRAIESC FARA EL!
IL SUN FOARTE DES ,,, IL DERAJEAZA DAR NU INTELEGE CA AM SI EU NEVOIE SA COMUNIC CU CINEVA!!
SUNT TOATA ZIUA SINGURA CU COPILUL !
OAMENII AU NEVOIE DE COMUNICARE!
NU NE INTELEGEM DE LOC IN ULTIMUL TIMP!!!
NE CERTAM IN FIECARE ZI!
ASEARA AM AVUT O PROBLEMA!
MI -A SCAPAT COPILUL DIN MANA SI A CAZUT !
E NORMAL CA M-AM SPERIAT F TARE SI NU REUSEAM SA MA LINISTESC!
AM INCEPUT SA NE CERTAM PT CA NU MA PUTEAM CALMA NE-AM LOVIT UNUL PE ALTUL ,MA TINEA DE MAINI ,AM INCEPUT SA TIP ,SA URLU SI NU MAI STIAM CE SA FAC !
NU POT SA-MI CONTROLEZ NICIODATA EMOTIILE ,STARILE , NU POT SA MA CALMEZ RAPID!
I-MI E FOARTE GREU SA TREC PESTE ACESTE MOMENTE!
IN AFARA DE ASTA NOI NU COMUNICAM SUFIICENT SI EL I-SI ASCUNDE ADEVARATELE STARI SUFLETESTI!
PRINCIPALA MEA PROBLEMA ESTE CA BEA FOARTE MULT NU POATE SA SE STAPANEASCA!
VREA SA IASA SINGUR MEREU !
NU REALIZEAZA CA ARE FAMILIE!
NU IESE NICIOADATA LA PLIMBARE CU MINE SAU CU CEA MICA ! ASTA MA FACE SA SUFAR !
STAU DESTUL DE MULT ACASA SI AM NEVOIE SA MA DISTREZ ,SA MA SIMT BINE ,SA MA RELAXEZ UN PIC!
NUMAI LUCREZ DE 1 AN SI M-AM PLICTISIT SA STAU SA AM GRIJA DE COPIL !
AS DORI SA STUDIEZ SI SA LUCREZ!
O IUBESC ENORM PE AIA MICA SAYRA SOPHIA !
DAR NOUL STIL DE VIATA MA OBOSESTE ENORM!!!
VREAU SA PLEC INTRO EXCURSIE LA SIBIU !
OARE E BINE???????
\
VA MULTUMESC!
ASTEPT RASPUNSURI!
buna ziua , indraznesc si eu sa va descriu suferinta mea,cu speranta ca ma voi chinui mai putin si voi putea sa ies macar putin din carapacea mea. dupa 30 ani de casnicie si prietenie, sotul meu s-a indragostit de o colaboratoare.de 6 luni astept sa se termine, am trecut prin toate fazele, furie, umilinta,disperare ,neincredere si sentimentul zadarniciei in ceea ce priveste viata mea.copilul nostru, plecat la studii intr-un colt de lume ,a gasit pe net( acum toate sunt pe net , nu?- pana si adulterul!)scrisorelele, poezelele, pozele dragastoase. desi vorbim de cateva ori pe zi nu atingem subiectul , dar ma intreaba grijuliu daca sunt bine!!!dar eu nu sunt bine, plang aproape din orice,am dureri de cap zile intregi, nu pot dormi normal (cand sting lumina imi piere somnul si ma apuca un fel de frica fizica, parca ma urmareste o primejdie iminenta careia eu nu-i pot face fata) sunt zile intrgi cand stau singura . am incercat sa ma duc in locuri aglomerate , chiar daca n-am nici o treaba acolo, dar de multe ori m-am intors din drum :nu voiam sa vad pe nimeni!seara cand se face intuneric , prefer sa nu aprind lumina!am slabit , nu pot manca , ma tot conving singura sa inghit ceva din cand in cand,sa-mi iau vitaminele. ma simt abandonata si batjocorita cand il vad pe sotul meu cum alearga plin de bucurie spre intalnirile lui,desi imi tot spune mereu ca el vrea sa se intoarca acasa si sa-si regaseasca linistea!!!as vrea sa-mi regasesc placerile mele: cartile mele dragi,gradina mea ,motanelul meu care asteapta cateodata zadarnic sa-l iau in brate si sa ne uitam cu totii la vreun film drag noua, si mai ales nesfarsitele discutii despre ORICE, ( chir spuneam mereu timp de 30 ani ca eu si sotul meu am avea ce vorbi 100de ani pe o insula pustie…) nu ma rescunosc si nu ma regasesc si cateodata ma inspaimanta ce gandesc :ca as face ORICE GEST prin care as putea sa -mi regasesc lumea mea pierduta!!!!.va rog sfatuiti-ma cum as puta sa-mi recapat echilibrul, sa -mi faca placere iarasi viata mea , sa ma pot bucura de bucuriile copilului meu , sa-l pot ajuta , si in final sa scot odata capul din mizeria ce m-a cuprins!!!!!!
Draga doamna Silvia,
Cred ca primul pas l-ati facut, descriind suferinta si momentele grele prin care treceti. Urmatorii pasi toti dumneavoastra va trebui sa-i faceti. Sa cititi, sa luati in brate motanelul si, cind vor veni zile mai calduroase, sa va ocupati de gradina. Eu cred ca, asa cum femeile isi doresc barbati puternici, si barbatii, la rindul lor, isi doresc femei cu personalitate. Si mai cred ca neiesind din starea in care va aflati, nu-l veti intoarce pe sotul dumneavoastra inapoi si definitiv acasa. De aceea ar trebui sa faceti acum, cind poate aveti mai mult timp, toate lucrurile pe care nu le-ati facut pina acum si ati fi vrut sa le faceti. Ocupati-va ziua si incercati, printre picaturi, sa va dati seama de ce s-a intimplat asta si ce puteti face sa-l recastigati. Daca asta va doriti. A cautat noutatea? Tineretea? O aventura de citeva luni? Mai aveti ceva in comun? Va mai doriti continuarea relatiei? Ma gindesc ca aveti o varsta frumoasa, ati precizat ca sunt 30 de ani de casnicie si sunt surprinsa ca sotul a acceptat “prezenta adulterului pe Net”, daca pot sa-i spun asa. Sau poate nu stie(de existenta pozelor). Sau e o criza a varstei a 2-a peste care poate trece…
Cred ca puteti incerca si reusi sa depasiti momentele grele. Puteti sa apelati si la sfatul unui psiholog care sa va ajute. Ar fi chiar indicat, mai ales ca se apropie Sarbatorile si atunci suferinta dumneavoastra se poate intensifica.
Va doresc multa liniste sufleteasca si sa gasiti puterea de a face lucrurile pe care le doriti. Si va astept cu vesti bune…
Sunt intr-o depresie pe care o tratez medicamentos sunt ff suparata mi-am pierdut locul de munca si simt ca nu am putere sa imi gasesc in alta parte am fost diagnosticata si cu chist la creier am avut o copilarie urata…parca nu gasesc o iesire din problemele mele ma tortuteaza gandul ca am sa-mi perd apartamentul luat cu credit daca nu imi gasesc de lucru. Nu stiu ce sa mai zic imi vine sa dorm sa uit de toate problemele.
si eu sufar de depresie, dar am invatat un lucru : sa nu ma mai victimizez fara motiv, sa nu-mi mai placa sa-mi plang de mila pt. ca lucrul acesta ma afunda si mai mult. Sa nu mai zic in sinea mea : ‘’saraca de mine”….sa nu-mi mai placa sa fiu salvata din ceva imaginat de mine. Asta e o capcana sa-ti placa sa fii mereu victima si sa astepti de undeva din afara salvarea. Si cand simt ca o iau iar in jos si ma afund ma gandesc la univers la soare , la planete, la infinit, la magia vietii la cat de sublim e sa te uiti la stele…. si-mi spun ca nu m-am nascut pe lumea asta ca sa-mi fie rau, nu ne-am nascut ca sa ne fie rau noua tuturor celor care avem depresie. Nu trebuie sa ne fie frica de nimic, omul poate indura orice, suntem puternici….si exista un Dumnezeu care a creat totul si nu cred ca vrea ca totul sa se termine rau asa cum gandim noi depresivii….. totul va fii bine!
buna ziua, va scriu in speranta unui sfat . cred ca am depresie care provine din urm probleme personale , de un timp sotia s-a racit fata de mine si simt ca ma uraste urmare a comportamentului nefiresc din partea ei am fost obligat sa plec de acasa , de atunci sufar foarte mult , ei nici ca ii pasa . cred ca vrea sa incheiem casnicia destul de lunga , urmare caruia avem si un copil care sufera dupa plecarea mea si ei nici ca ii pasa , ea vrea distractie si probabil are o alta relatie , aproape sigur . din pacate nu realizeaza cat rau creaza noua tuturor . nu stiu daca as putea sa o iert am vazut o fata ascunsa atata vreme . am depresie sunt foarte trist si nu ma pot obisnui cu ideea . cum sa trec peste sa o iau de la 0 cind abea mai mananc , mai dorm , mai traiesc , totul este sumbru in viata mea . ce ma sfatuiti sa fac in cazul de fata ? va multumesc
buna ziua . v-am contactat pt un raspuns la o intrebare ; dimineata am niste depresi urate ma simnt groaznic , ce trebuie sa fac ?
salut albert!
dute la psihiatru si psiholog sau pshiterapeut!
e cel mai bine la timp!
nu ca mine!
trebuia sa ma duc de mult si nu am fost!
si regrt asta si acum!
fii deschis ,spunei problemele tale!
MULTA SANATATE!
SALUT CODRUT!
NU SUNT SPECIALISTA IN ACESTE PROBLEME!
NU TREBUIE SA CONTINUI DACA CREZI CA TE INSEALA!
NU ARE ROST !
e FOARTE DUR SA PIERZI PE CINEVA !
DAR NU AI CE FACI!
E NEVOIE MEREU DE SFATURI DE LA ORCINE!!!!
SANATATE!
DUTE LA PSIHIATRU SI PSIHOTERAPEUT!
EU M-AM DUS SI MI SA PARUT NECESAR SA MA DUC ACOLO!
am si eu o problema pe care nu o pot depasi am 21 de ani si in urma cu 4 luni am suferit o dezamagire in dragoste de atunci stau numai in casa nu prea comunic sunt trista mereu nu stiu ce sa fac sa imi revin nu prea am prieteni cu care sa ies la facultate nu ma mai duc desi imi doream sa termin facultatea de psihologie nu pot sa imi revin totimpul ma desconsider nu am o parere prea buna despre mine am nevoie de un sfat va multumesc
buna all! ma simt singura .nu stiu ce sa fac ca sa scap de singurate!]
sotul meu este plecat in tm !e cantaret!
avem un bebe de 9 luni!
acuma ma ajuta mama cu copilul !
a zis ca sa stea acolo 2 luni dar nu cred ca se intoarce asa de repede!
pana acum nu a venit deloc acasa!
zice mereu ca ii e dor de noi dar nu a venit acasa! nu cred ca are bani si timp!
are o mare datorie in ecuador!! e ecuadorian!si trimite in fiecare luna bani acolo!!!
ce sa fac ca sa nu mai ma simt singura???
nu ma simt bine asa! sufar de depresie si anxiete!
si iau medicamente!!!!!!!!
va multumesc!
astept raspuns!
depresia se poate trata si cu tratamente naturiste?
as dori sa cumpar produse secom pentru depresie dar nu stiu ce sa fac?
astept sfaturi!
va multumesc!
nimeni nu este de inlocuit vezi ca nici tu nu faci exceptie de la regula……eu cred ca nu te merita sotia ta …sa stii un lucru cine nu te iubeste nu merita iubirea ta poate cineva asteapta ce poti tu oferi si care sa aprecieze acest lucru iubeste-te pe tine ai grije de tine imbracate nou frezeaza-te fii cool apoi sa vezi ce o apuca disperarea INCEARCA!TE PUP
IDEEA ERA PT CODRUT