Astăzi obezitatea reprezintă o problemă medicală şi socială deosebit de importantă la nivel mondial. Costurile medicale afectate tratamentului acestei maladii reprezintă un procent important din totalul cheltuielilor medicale în ţările dezvoltate. Fenomenul este cu atât mai îngrijorător în Statele Unite unde peste 50% din populaţia adultă este supraponderală sau obeză, 5% din populaţie prezentând obezitate morbidă. În Romania rata obezităţii este de 25%, iar 50% dintre români sunt supraponderali.

Cum ne dăm seama dacă depăşim greutatea ideală?

Simplu: prin calcularea indicelui de masă corporală (lMC).Iată cum se face acest lucru: Indicele de masă corporala (IMC) = Greutatea în kilograme a corpului, împărţită la pătratul înălţimii. Valorile obţinute se compară cu valorile standard şi anume:

• Subponderal: <18
• Normoponderal : 18 – 25
• Supraponderal: 26 – 30
• Obezitate gradul I: 30 - 35
• Obezitate gradul II: 36 – 40
• Obezitate gradul III: >40
• Obezitatea morbidă este definită atunci când indicele de masă corporală (IMC) este mai mare sau egal cu 40 kg/m2.

Cauzele obezităţii:

Principala cauză este ingestia calorică sau, mai simplu spus, consumul de mâncare. Aceasta nu se referă numai la consumul de alimente în cantităţi prea mari, ci şi la consumul de alimente neadecvate.
Alţi factori sunt sedentarismul, alcoolismul şi predispoziţia genetică.

Riscurile obezitătii:

Obezitatea expune la o serie de boli foarte grave, fiind cunoscută ca un important factor de creştere a morbidităţii - adică a riscului de îmbolnăvire în rândul populaţiei şi al mortalităţii populaţiei.
Dintre bolile mai importante pentru care obezitatea este un factor de risc amintim: bolile cardiovasculare (hipertensiune arterială, infarct miocardic), accidente vasculare cerebrale, diabet zaharat, litiaza biliară, constipaţie cronică, boli articulare, boala varicoasă, tulburări menstruale, reducerea potenţei, boli respiratorii.
Obezitatea scade în general calitatea vieţii, iar statistic s-a constatat că mortalitatea este mult mai mare în rândul persoanelor obeze decât la populaţia cu greutate corporală normală.

Tratamentul obezitătii:

De-a lungul timpului au fost propuse mai multe modalităţi de tratatment a obezităţii. În principal există trei principii mari terapeutice:

1. Modificarea stilului de viaţă constă în modificarea regimului alimentar, activitatea fizică şi modificarea comportamentului. Sunt preferate dietele calorice scăzute (800 – 1200 kcal/zi) celor foarte scăzute (sub 800 kcal/zi), pentru că în acest fel se asigură o pierdere în greutate lentă, dar sigură. Asocierea la dietă a exerciţiilor fizice şi învăţarea unui nou comportament alimentar este de real folos.
2. Tratamentul medicamentos se efectuează doar la indicaţia medicului şi în corelaţie cu dieta. Trebuie folosit timp îndelungat, obezitatea fiind o boală cronică. Numărul medicamentelor omologate în acest sens este destul de mic, de aceea importanţa acestui tratament este limitată.
   Trebuie menţionat că cele două principii de tratament prezentate nu sunt eficiente în cadrul obezităţii morbide. Pentru aceasta intră în discuţie tratamentul chirurgical.
3. Tratamentul chirurgical
   Chirurgia obezităţii trebuie rezervată pacienţilor cu IMC > 40 sau IMC > 35 cu boli asociate.
   Tratamentul chirurgical trebuie luat în considerare după eşecul celorlalte principii de tratament. Este recomandat ca acest tratament să fie aplicat după cel puţin un an în care a fost încercat tratamentul medical.Există mai multe procedee chirurgicale care au fost încercate de-a lungul anilor, însă cel mai de actualitate este banding-ul gastric.
   Prin acesta se realizează o micşorare a capacităţii gastrice prin confecţionarea unui rezervor gastric proximal de 15 – 20 ml, limitând astfel ingestia de alimente solide şi producând o senzaţie de saţietate mult mai rapidă.
   Banding-ul gastric constă în aplicarea în jurul porţiunii superioare a stomacului a unui inel de silicon ajustabil.
   Inelul este conectat la un dispozitiv ce se montează sub piele şi care permite umplerea cu ser fiziologic a inelului. Cu ajutorul acestui sistem se reglează dimensiunile orificiului de evacuare şi se modifică în funcţie de necesităţi. Marele avantaj al banding-ului gastric este metoda simplă de efectuare şi posibilitatea la fel de simplă de retragere a acestuia. Procedura nu modifică anatomia stomacului şi când inelul este îndepărtat, stomacul revine la condiţia anatomică şi fiziologică anterioare operaţiei.
   Intervenţia se poate realiza pe cale laparoscopică, crescând astfel confortul bolnavului şi scăzând riscurile postoperatorii.
   Banding-ul gastric reduce riscurile la care sunt expuse persoanele obeze, ameliorând totodată şi calitatea vieţii.

DR. CIPRIAN DUŢĂ
MEDIC PRIMAR CHIRURG

Cuvinte relevante: alimentatie, diabet zaharat, obezitate